Skip to main content

Pentru toți tinerii care nu au votat în decembrie, deși puteau să o facă

Reprezentați 93,9% din populația cu vârsta sub 24 de ani și cu drept de vot a țării.

"Nu votez pentru că nu am timp."
Timp nu ai, timp îți faci. Se votează din 4 în 4 ani, iar votul durează o zi. Oricât de silă îți este, oricât ai vrea să dormi, pornește totuși spre casă în acea zi și exprimă-ți opinia. Nu cred că reușești să înveți pentru sesiune fix atunci. Cei din diaspora au pornit spre ambasade și cu o zi - două înainte pentru că știu că votul lor, chit ca e doar unul, contează. La fel și al tău.

"Ba nu, votul meu nu contează."
Votul tău nu contează dacă nu îl exerciți. Suntem conduși de o grupare votată de doar 18% din cetățenii țării. Nicidecum de majoritate. Votul tău ar fi contat.

"Dar cu cine să votez? Simt că niciun partid nu mă reprezintă."
Să nu mergi la vot înseamnă să votezi pasiv cu cine votează majoritatea. Dacă tu nu alegi răul cel mai mic (întrucât momentan nicio alegere nu este decisiv bună), ceilalți vor alege și pentru tine. Și nu cred că te simți reprezentat de alegerea celorlalți în clipele astea.

S-a ajuns, zilele astea, la o numărătoare inversă pentru România bunului simț. Asta s-a întâmplat și pentru că noi, tinerii, nu ne-am implicat destul. Nu îi mai lăsa pe ceilalți să decidă viitorul țării în care tu vei trăi mai mult decât ei. Votul tău e vocea ta. Folosește-o.


Comments

Popular posts from this blog

Cum stă treaba cu liceul - Ghid pentru boboci

Cică e nașpa să fii boboc: râd ăia mari de tine, apar profesori noi, materii noi, dubioșenie maximă, plus naiba-știe-ce colegi de să te arunci pe geam și mai multe nu. Unele chestii sunt zvonuri, altele nu. Articolul ăsta vine din experiența mea cu minunata clasa a IX-a, modificat puțin după clasa a X-a, parte din seria articolelor mutate de pe vechiul blog. Cred că sunt destui elevi care trec într-a IX-a cărora le-ar plăcea să afle cam ce e adevărat și ce nu din ceea ce au auzit.

Recenzie ♣ Magazinul de sinucideri, de Jean Teulé

Într-un viitor îndepărtat, în Orașul Religiilor Dispărute, pentru a scăpa de deziluziile zilnice aduse de viață, poți apela la Magazinul de sinucideri al familiei Tuvache, unde poți găsi toate cele necesare unei sinucideri elegante, personalizate, teatrale, care să-ți facă cinste. Poți alege între căile tradiționale - pistoale cu un singur glonț, funii cu lațul gata făcut - și cele mai... creative, precum un cocktail letal, harakiri, sărutul morții sau kitul de sinucidere Alan Turing. Toți membrii familiei - numiți după sinucigași celebri - sunt de părere că viața e ceva tare trist și că trebuie curmată cât mai repede cu putință. Toți, cu excepția băiatului cel mic, Alan, care e o fire extrem de veselă și optimistă. Încetul cu încetul, sumbrul Magazin de sinucideri tinde să devină un colț plin de viață și luminos, comerțul cu lipsă de speranță ducându-se de râpă...

Recenzie ♣ Slujitorii regelui, de Mireille Calmel

Ma depaseste legatura dintre rege si orice se intampla pe aici, bietul om apare mentionat in doua-trei pagini, fapt complet irelevant avand in vedere ca ani intregi trec in cam tot atatea.



Londra, anul 1696. Deghizată în băiat de la șapte ani, pentru a putea primi o educație, Mary trăiește ca o fugară, fiind urmărită de unchiul ei, care vrea să o ucidă. Întâlnind oameni din toate păturile sociale în aventurile sale, Mary câștigă încrederea tuturor, ajungând până la curtea regelui Iacob, dominată de intrigi și comploturi. Acolo, ea speră să descopere secretul pandantivului furat de la unchiul ei și a comorii a cărui cheie este acesta.